Trandafirul...

Deja de o zi jumatate sunt aici... merg tot inainte si inca nimic... la orizont nu zaresc nimic... la stanga nimic... la dreapta nimic... e cam sec pe aicea...ma plictiseste ingrozitor... mi-ar prinde bine o gura de apa, dar ea s-a terminat cu atat de mult timp in urma incat nu mai stiu ce senzatie ai cand iti scalda buzele...

Palaria parca s-a aliat cu soarele impotriva mea... dar de data aceasta voi asculta vorba aceea cu tinutul dusmanilor aproape. Tricoul imi pare ca s-a metamorfozat intr-un burete uriasa ce absoarbe viata din mine... strop cu strop... cu strop... cu strop... Ce nemilos e nisipul acesta... toate aceste minute, ore, zile, luni, ani... toate sub picioarele mele... prajindumi-le parca intr-o tigaie uriasa... eu fiind ultimul si singurul fel... oare cat nisip mai am?

A mai trecut o zi, dar peisajul tot cel de ieri a ramas... si am inceput sa ma obisnuiesc cu asta... Caldura asta e la fel de insuportabila ca cea de saptamana trecuta sau era luna trecuta? Nici eu nu mai stiu... tot ce stiu e ca soarele acesta chiar nu renunta... Mi-e dor si mie de noaptea neagra cu pistruii ei mici si sclipitori... Mi-e dor de luna... de misterul ei, de eleganta ei... de compania ei... tot timpul stia ce sa imi spuna pentru a ma face sa ma indragostesc cate putin de ea... Acum trebuie sa stau sa suport toate chinurile calaului asta mare si stralucitor... Unde esti iubita mea?

Nu mai pot merge... cred ca ma voi pune sa mor si aici putin... Au!!! M-am taiat in palma... imi curge sangele in torente peste timpul asta uscat si aspru... si peste...peste ceva verde... viata? aici? trag repede de tulpina verde... tepii sfasiindu-mi palmele... la capat gasesc niste petale sangerii parca nascute din propria suferinta... O floare trimisa de iubita mea... O floare nascuta din dragoste si suferinta... O floare cu petale mai fine decat zapada proaspata... un miros mai patrunzator decat primavara...

Apropii trandafirul si il sarut... o picatura de iubire imi curge pe buze... trupul imi tremura usor... inima incearca sa se elibereze din temnita ei lovindu-mi pieptul cu o forta titanica... trandafirului ii cade incet o petala pe pieptul meu... Il mai sarut o data... si inca o data... si inca o data... suvoaie de dragoste curg pe buzele mele incercand sa imi potoleasca setea ancestrala...

Brusc imi dau seama ca buzele mi-s uscate...dorinta devine insuportabila... setea ma cuprinde din nou... dar trandafirul meu... trandafirul meu nu mai are petale... Nu a mai ramas nimic din iubirea mea... s-a scurs fiecare picatura... in salbaticia mea am secatuit dragostea... pana la ultimul strop... Cine ar fi crezut ca dragostea se consuma...

Cu lacrimi in ochi pornesc din nou la drum... mergand tot inainte... taraindu-mi putin picioarele... Au!!! M-am taiat in talpa... Imi plec privirea... Si...